S-a mai dus un titan al scenei şi filmului românesc. Pe zi ce trece suntem tot mai săraci.
TREBUIE să vedeţi acest film, atât vă zic.
S-a mai dus un titan al scenei şi filmului românesc. Pe zi ce trece suntem tot mai săraci.
TREBUIE să vedeţi acest film, atât vă zic.
Astăzi, 15 ianuarie, declar sus şi tare: îl iubesc pe Eminescu, îi studiez opera, respect ziua aceasta, dar vreau să-l contrazic. Şi să mă contrazic şi pe mine, cel dintr-un articol anterior. În ce constă problema?
Eminescu afirma, în 1880: E o fericire pentru noi că, prostia şi perversitatea fiind nemuritoare, cel putin proştii si perverşii in concreto sunt muritori.
Iar eu îl contrazic azi, foarte simplu: Maestre, din păcate mama proştilor este mereu gravidă. Să mă scuzi că îţi anulez optimismul, dar cam aşa se prezintă azi lucrurile în Românica.
PS: Doamna Eugenia Voda a realizat (ca întotdeauna) încă un act de cultură şi l-a invitat la emisiunea “Profesioniştii“ pe Mircia (Mircea) Dumitrescu, autorul ilustraţiei (restaurării) celebrelor caiete ale lui Eminescu. Cu acest prilej am aflat lucruri strigătoare la cer: că volumele destinate GRATUIT bibliotecilor zac în continuare neridicate de acestea, că nu se vând celelalte, nu se comandă, etc. Să mai adaug ceva?
Am primit, pe email sau prin viu grai, câteva întrebări surprinzătoare. Pentru două dintre ele am un răspuns public:
1. De unde am “făcut rost“ de materialul articolului precedent: 2011 in review, a 2011 annual report for this blog? De la wordpress!!! Am primit un link pe email, fiindcă sunt abonat la ştirile lor, nu-i aşa? Multe lucruri utile am aflat de acolo, că oamenii sunt serioşi şi folosesc emailul tău doar în scopul promovării serviciilor lor, nicidecum pentru alte oferte. Şi le mulţumesc pentru acest lucru.
Am observat ulterior că informaţia apare şi în propriul blog, în bara aceea de promo care apare imediat după logare. Deci toată lumea putea să-şi vadă acest raport, mă îndoiesc puternic că eu sunt un răsfăţat al sorţii şi numai eu am avut parte de aşa ceva. Mai căutaţi! Eventual încercaţi să editaţi manual linkul care apare în browser, la pagina voastră, poate merge. Eu vă asigur că DA, fiindcă am încercat figura cu blogul cuiva.
Atenţie! Vorbim doar de bloguri găzduite pe platforma wordpress, nu ştiu nimic despre cele instalate şi găduite pe cont propriu.
2. Păi alea sunt date cu care să mă laud??? Nu mă laud cu nimic. Pur şi simplu aceasta este realitatea, atât am “muncit“ pentru acest blog, atât am primit. Nu mă cred nici mare om de presă, nici afacerist care trăieşte din blog (deşi, recunosc, am cochetat cu ideea şi nu am abandonat-o complet). Poate că stau la ralenti, poate că am alte preocupări, poate că îmi pregătesc revenirea în forţă. Treaba mea, sic!
[ Aici trebuia să apară un emoticon cu unul care scoate limba, dar nu am reuşit să-l reproduc. O să-mi fac eu o poză, curând]
La final: Doresc să le mulţumesc tuturor cititorilor mei şi, mai ales, celor care apar ca referenţi şi care au contribuit astfel la cunoaşterea mai bună a acestui blog. Sper că v-am adus şi eu măcar doi cititori zilnic, unul nou şi unul vechi, adică eu. [emoticon cu unul care zâmbeşte cu subînţeles].
Păi… succes tuturor!!!
The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2011 annual report for this blog.
Here’s an excerpt:
The concert hall at the Syndey Opera House holds 2,700 people. This blog was viewed about 8,600 times in 2011. If it were a concert at Sydney Opera House, it would take about 3 sold-out performances for that many people to see it.
Ieri căutam ceva şi am găsit altceva. Spuneţi şi voi, cum să rezişti la aşa ceva?
… şi du-te odată, 2011.
Fiindcă tot e moda cu “La mulţi ani“ trântit ca titlu pe blog, asortat cu un video de pe youtube, hai să nu fac notă discordantă şi să vă arăt ceea ce eu consider imaginea anului 2011.
Să râdem cu poftă şi în Noul An! Plus bla-bla-bla, ştiţi voi.
… de pe unde am hălăduit. Da` nu vă spun.
Ajutat şi de meniul special de a doua zi de Crăciun (două mere!!!) am revenit la normal şi cu metabolismul. În rest, chestii absolut normale, că am început să devin imun: doi vecini şi alt prieten mai îndepărtat s-au hotărît să nu aştepte sfârşitul lumii de la anul şi au plecat încă de acuma. Mă pregătesc şi pentru o verişoară, chiar mai tînără decît mine.
Staţi liniştiţi, că am pus la punct chestia asta cu articole programate. O să tot apară articole pe aici numai aşa, de-al naibii, ca să vă trag în piept şi să nu vă dau colivă.
Hai să fiţi sănătoşi şi să auzim numai de bine!
Cică un nene se ruga de mama focului:
- Dă-mi Doamne şi mie noroc să câştig la loterie!!! Dă-mi Doamne şi mie noroc să câştig la loterie! Dă-mi Doamne…
Din cer se aude o voce tunătoare: măi, eu te-aş ajuta, dar du-te măcar să iei un bilet la loterie!!!
Bietul om se blochează, stă neclintit o vreme, apoi se uită către cer:
- Cum, Doamne, tocmai TU să nu ştii? Uite, o să-mi schimb rugăciunea, poate aşa o să înţelegi:
- Dă-mi Doamne ocazia să găsesc cinci lei, ca să pot să-mi iau bilet la loterie…
PS: Acest articol este programat să apară automat sâmbătă seara, este o facilitate de wordpress. Sper să meargă, nu am mai folosit chestia decît o singură dată, la poanta cu apocalipsa.Dacă totul merge conform planului, la ora la care veţi citi aceste rânduri eu voi fi departe, într-o zonă cu ceva semnal la molecular dar, din fericire, fără acces la internet. Aşa că vă urez ceea ce aud de la o vreme la Radio România Actualităţi (să trăiască cel/cea care a avut ideea):
Bucură-te de Crăciunul din inima ta!!!
V-am mai spus şi altădată cum se obţine, dar mă repet: se deschid boxele calculatorului, se tastează în browser http://www.181.fm şi se ascultă!!! Pur şi simplu. Vi se oferă vreo 18 canale cu ascultare în browser şi câteva playlist-uri pentru winamp. Acestea 18 cu muzică de Crăciun, evident, iar eu vă recomand Christmas Fun. Dar mai aveţi şi altele, vă recomand un canal numai cu muzică de Beatles. No, enjoy, cum se zice pe la noi…
Dom`ne, se întîmplă în ultima vreme nişte chestii de te doare capul. Azi venisem chitit să scriu despre altceva. Deja mă obişnuisem cu chestiunea în cauză, nu mai era nimic nou sub soare, acelaşi întuneric se aşternuse peste tot. Nu fuseseră de niciun folos nici reclamaţiile, nici rugăciunile, nici nimic! Şi când mă gândesc că tocmai mă pregăteam să le explic cum devine chestiunea cu dezmierdările amigdalelor… dom`ne, s-a întîmplat minunea!!! A venit corentu` pe strada mea! L-or fi găsit ăştia cu efbiaiu`, că nu înţeleg deloc unde se pitise. Dar pe stradă… neam. Şapte becuri şi toate şapte, dintr-o lovitură! Trebuia să vii acasă pînă în ora şapti`şpe sau să-ţi iei lanterna cu tine. Noroc că avem vecini de treabă, cîinii maidanezi nu muşcă (le-a explicat cineva, cred, că e vai de capul lor cu noile legi) şi uite-aşa am scăpat nevătămaţi. De vreo trei luni, de când ne rugăm de ei să ne repare iluminatul stradal.
Acuma, ce să zic, Moş Nicolae şi-a facut treaba când i-a venit rândul (chit că pe mine m-a sărit iar). Moş Crăciun e pe vine, mai e de aşteptat. Bănuiesc ca s-a asumat răspunderea pe o nouă lege, lege cu doo` articole: Se interzice sintagma “penele mai lungi şi dese / cheia marilor succesuri“. Se înfiinţează un Moş nou, Mos Luxten, care aduce şi el daruri. Şi, daaaa, în lumina fostelor succesuri se cade să nu lăsăm poporu` ascultător de pe strada Copăceni în beznă. Bună lege, mulţam fain. Să trăiască Moş Luxtenu` . Fără număr, fără număr.
PS: iar acum o să vă spun o chestie care o să vă lase pe spate LITERALMENTE. Am mai avut problema aceasta şi s-a rezolvat de la sine, odată cu venirea ploilor. Da, e reţea aeriană, rămasă de pe vremea aia de tristă amintire, e construită cu sîrmă de aluminiu, iar aluminiul oxidează. Deşi o să vi se pară incredibil, la venirea ploii oxidul acela se înmoaie un pic şi contactul se face. S-a întîmplat de câteva ori astfel încât să încep să dau crezare acestei ipoteze, de obicei nu mă hazardez în chestiuni aproape incredibile. Totuşi, trăiască Luxtenu`, nu retrag ce am zis, că suntem în Postul Crăciunului. Chiar dacă e fapta lor bună sau mâna lui Dumnezeu care a adus ploaia.