Este vorba despre greci? 1: Şi taţii trebuie să alăpteze!!!

Aşadar şi prin urmare
Grecii fac comerţ pe mare.
Prin urmare, aşa deci
Este vorba despre greci!

Probabil vă amintiţi calamburul – poanta – gluma de mai sus. Este rostită uneori, mai ales atunci când nu avem răspuns la o întrebare sau când răspunsul este stânjenitor. Şi atunci scăpăm cu poanta: aşadar şi prin urmare…

Astăzi am avut din nou ocazia de a oferi M.M.M. Nu vă împacientaţi, odată şi odată o să vă spun ce înseamnă, în caz că nu v-aţi prins deja.  Ce credeţi că fac eu acum? Scriu un articol, dar il scriu pe un molecular, urmând să-i fac un copy/paste atunci când voi avea din nou legătura la curenţi. Mai putin afectat e domnul Guritză, care şi-a reafirmat menirea cu a sa baterie bine încărcată.

Între timp coana europa (cu e mic, ca aşa merită) se dă în stambă. Zilele acestea am aflat, cu stupoarea de rigoare, că e cazul să nu-mi mai doresc copii. (Da, ştiu, am o vârstă, dar nu mi-a trecut!) Las` că mă rezolvă nişte ciudaţi. Iniţial am crezut că e o goangă pur românească, nici nu mă aşteptam la aşa ceva. Dar, surpriză – surpriză, e directivă europeană. Cică noi, taţii, trebuie să ne apropiem mai mult de copilul mic. Şi cum să se facă asta? Păi simplu: dăm o directivă europeană prin care obligăm taţii să-şi ia concediu. Concediu post-natal, post-coital, cum să-l numim? Bon, dar între timp mama copilului trebuie să meargă la muncă, altminteri ciuciu bani, la oricare dintre ei. Şi uite aşa coana europa – şi cu ai noştri ca brazii, evident – a găsit metoda optimă de a mai ciuguli nişte bani din buzunarele celor mulţi, că de-aia e politica de dreapta în floare.

Acuma, sincer, chiar credeţi că i-a durut sub coccis de soarta celor mici? Păi dacă era aşa lăsau totul la latitudinea părinţilor, care ştiu mai bine ce e bine. Sau dădeau concediul suplimentar pentru tată fără a umbla la retribuţii şi indemnizaţii – uite aşa, stimulent pentru creşterea natalităţii. Şi-aşa femeia e foarte receptivă la o nouă sarcină în acele momente, nimic mai potrivit: stau amândoi acasă , se îngrijesc cu drag de ăla micu` şi mai pun de încă unul. Aiurea, explicaţia rezidă în prevederea conform căreia “dacă nu-ţi iei concediul, boule, te duci la muncă degeaba, că noi tot nu-ţi mai dăm bani“. Curat murdar, coane Fănică.

Drept să vă spun am acum o mare dilemă: tu, bărbat, cum să alăptezi copilul? Fiindcă bărbaţii au ceva ţâţe, dar nema lapte în ele. Să ne spună promotorii acestei idei tâmpite, din propria lor experienţă, dacă au şi bărbaţii nişte organe din care să curgă… lichide hrănitoare.

Aoleu, sunt porc? Plus că am zis ceva de boi? Staţi aşa, că şi ei au zis ceva de porci.

După ce au terminat cu pupatul în oglindă, privind la minunata directivă pe care au dat-o, făurarii noii coane europe  s-au gândit şi la… porci. Altă directivă din zilele noastre zice că nu e bine să stresezi porcul cu zgomote. Şi să nu stea în frig, săracul, că grăsimea pe care o acumulează de când e el, porc pe acest pământ, e degeaba. Şi nu mai ştiu ce de nu mai ştiu care. Alo, europa, am şi eu o idee, săru` mâna: când nu e porcul acasă ci e plecat la piaţă, băgaţi o perioadă găinile, care sunt stresate, nu-i aşa, de spaţiul mic pus la dispoziţie. Vacile dorm în această perioadă (dacă nu vor să doarmă… mai daţi voi o directivă) astfel încât îngrijitorii special desemnaţi să le scarpine pe spate, întru îmbunătăţirea laptelui-care-oricum-va-fi-super-îmbunătăţit-cu-chimicale, îngrijitorii polivalenţi, zic, să le cânte ceva cu lăutarii. Astfel găinile vor da ouă mai multe şi mai mari, fiindcă toţi avem nevoie de ouă mari. Luăm ouăle, uşuim găinile, închidem boxele muzicale şi băgăm la loc porcii care s-au întors la fel de înfometaţi. Închidem termopanele de la coteţ ca să evităm curentul neconform cu directivele europene şi continuăm să băgăm în ei niscaiva furaje cu soia şi porumb manipulate genetic. Cool.

Bă, vă mai bese mintea câte ceva în domeniu? Nu, nu mai aveţi idei de-astea? E clar, nu mai aveţi bere. Lasă că vă dau eu nişte idei trăznite, fiţi pe fază. A, da, nu mai râdeţi, ştiu că sunteţi pe fază.

Nervii excitaţi de imbecilitatea unora, dragi cititori, ne cam aduc în pragul disperării. Iar ei stau în palatele de pe la Bruxelles şi de pe unde mai sunt şi simt uneori nevoia de a arăta că există. Şi că nu le dăm banii degeaba. Uneori se privesc miraţi în oglindă şi se întreabă ce are lumea cu ei şi de ce sunt tot mai mulţi euro-sceptici.

Uite de-aia, dragii mei, fiindcă tot creşte cantitatea de muci în fasole.

Ciclul “este vorba despre greci“ va urma.

Sper, din toată inima, că toţi cititorii mei au un IQ atât de ridicat încât să-şi dea seama că nu am nimic cu grecii, nu vreau să jignesc acest popor. Fiindcă întrebarea “este vorba despre greci“ este una generică, o chestiune demnă de cercetat. Şi fiindcă tocmai ei, grecii, ne-au dat un semnal că ceva e putred în lume şi în toată Europa . Hai să analizăm şi să vedem ce.