Vine o zi…

 

 

Staţi liniştiţi, nu plec din această lume. Mă rog, nu am această intenţie; nu ştiu ce intenţii are Dumnezeu cu mine! Nu emigrez, nu mă călugăresc. Vine o zi… pentru închis blogul.

Am făcut cunoştinţă cu lumea asta numită web 2.0 mai demult. La început sporadic, apoi tot mai implicat. Am făcut mai multe chestiuni, toate LEGALE (promovare, vânzări, email marketing, un pic de comunicare, etc.). Cum, nu aţi auzit de mine? Nici nu mă interesează, nici nu am să mă grăbesc acum să-mi înşir reuşitele şi nereuşitele. Apoi am trecut la blog. Recunosc, am chibiţat pe lângă nişte „maeştri„ şi am încercat să învăţ de la ei şi să intru în lumea lor.

Nu pot, pur şi simplu.

Nu pot să mănânc căcat pe blog, cu recompensa de a primi un pic de miere. Nu am „stomac„ pentru a suporta să vină unul la mine şi să-mi zică: vezi că azi lătrăm la X şi ne gudurăm pe lângă Y. Nu pot să laud în neştire produsele companiei A sau B (deşi am un oarecare respect pentru cei ce fac asta, e partea cea mai cinstită din toată afacerea). Nu pot… multe. Şi pot multe altele.

De ce am păstrat blogul? Din nehotărîre. L-am ţinut la ralenti, la foc mic, în speranţa că voi ajunge din nou să fac lucruri (pe internet) de care să nu îmi fie ruşine. Din amatorism. Din dorinţa de a comunica cu oamenii şi în acest mod. Din dorinţa de a-mi face cunoscute părerile. Şi, de ce nu, din intenţia de a arăta că eu sunt acesta şi mă manifest vizibil, fără ascunzişuri, fără a accepta ca cineva să încerce măcar să îmi pună în seamă vreo afirmaţie sau vreun fapt.

Voi avea grijă şi pe viitor de acest aspect; chestia asta rămâne în atenţia mea.

Ştiu că cea mai buna metodă de a te lăsa de un viciu este întreruperea bruscă. Am folosit metoda încă de acum 28 de ani, de când m-am lăsat de fumat. Dar există link-uri către acest blog, există oameni care mai sunt curioşi. Verba volant, blogul manent!!! Nu? Aşa că, în urma unei analize atente, am hotărât să fac acest lucru în câţiva paşi:

1. Blogul rămîne activ până când am să observ, trei zile la rând, scăderea numărului de vizitatori sub un anumit prag.
2. În tot acest timp nu am să mai comentez pe blogurile altora cu acest link (sau chiar deloc), tocmai pentru a scădea interesul către zero.
3. La un moment dat va rămîne pe blog doar acest articol, eventual şi pagina de prezentare.
4. … iar apoi vine o zi…

Hm! M-am cam răzgândit, staţi pe aproape!  (Martie 2015).

Rămân valabile conturile de twitter (ca să tuitărim un pic!) facebook (ca să nu zic că nu am şi din ăsta), linkedin (pentru relaţiile profesionale, deşi seamănă din ce în ce mai mult cu alt soi de facebook) şi, bineînţeles, cele două adrese de email (una publică, aici). Nici la telefoane nu am de gând să fac schimbări.

PS: Video didn’t killed the Radio Star, but Facebook killed Twitter! Sorry, Twitter, life sucks and shit happens.

Multă sănătate, dragii mei. Şi să auzim numai de bine.

Martie 2015:  Şi să mai treceţi pe aici!

Reclame
Acest articol a fost publicat în Explicaţiuni și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.